Dreptul de autor

Dreptul de autor reprezintă o formă de protecție a operelor de creație intelectuală în domeniul literaturii, artei și științei. Autorul operei (lucrării) beneficiază de protecție patrimonială și morală odată cu crearea acesteia, indiferent de faptul dacă lucrarea este sau nu publicată.

În România, dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial.

Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor și drepturile conexe prevede că sunt protejate atât operele prezentate în formă scrisă, cât și cele orale, audio sau video-imprimate, imaginile, sculpturile, machetele, construcțiile, precum și alte forme cunoscute în prezent sau care vor fi descoperite în viitor.

Constituie obiecte ale dreptului de autor:

• Operele literare și publicistice (cărți, broșuri, articole, programe pentru computer etc.);
  
  
• Operele dramatice și muzical-dramatice, scenariile, proiectele de scenarii, libretele;
  
  
• operele științifice scrise sau orale, cum ar fi comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice;
  
  
• Compozițiile muzicale cu sau fără text;
  
  
• Operele coregrafice și pantomimele;
  
  
• Operele audiovizuale (filme, formate de emisiuni etc.);
  
  
• Operele de pictură, sculptură, grafică și alte opere de artă plastică;
  
  
• Operele de arhitectură, urbanistică și de artă horticolă (schițe, planșe, machete și lucrări grafice ce formează proiecte de arhitectură etc.);
  
  
• Operele de artă aplicată;
  
  
• Operele fotografice și operele obținute printr-un procedeu analogic fotografiei;
  
  
• Hărțile, planurile, schițele și operele plastice referitoare la geografie, topografie, arhitectură și alte științe;
  
  
• Traducerile, adaptările și orice alte prelucrări ale operelor literare, de artă, științifice, aranjamentele operelor muzicale, precum și enciclopediile, antologiile, culegerile, bazele de date etc.;
  
  
• Alte opere (planuri de afaceri, documente de audit, propuneri de eficientizare etc.).

Nu constituie obiecte ale dreptului de autor:

• Documentele oficiale (legile, hotărârile judecătorești, alte documente), precum și traducerea lor oficială;
  
  
• Simbolurile și semnele statului;
  
  
• Expresiile folclorice;
  
  
• Noutățile zilei și faptele cu caracter de simplă informație.

Creatorul sau titularul dreptului de autor poate permite sau interzice:

1. Reproducerea operei sub diferite forme, cum ar fi publicațiile tipărite sau înregistrările audio;
   
   
2. Înregistrarea operei, de exemplu sub formă de CD sau DVD;
   
   
3. Difuzarea exemplarelor operei, inclusiv prin comercializare, închiriere și prin alte modalități;
   
   
4. Demonstrarea publică a operei;
   
   
5. Interpretarea publică a operei, cum ar fi piesele de teatru sau concertele;
   
   
6. Traducerea operei în altă limbă sau adaptarea acesteia.

În ceea ce privește termenul de valabilitate, dreptul de autor se conferă pe întreaga perioadă a vieții autorului plus 70 de ani după deces, în cazul operei audiovizuale — pe 50 de ani, iar al operei de artă decorativă și aplicată — timp de 25 de ani de la data apariției legale a operelor sau de la data creării, dacă nu a fost publicată.

Autorul operei poate să transmită drepturile patrimoniale în baza contractului de autor privind transmiterea drepturilor de autor exclusive (licența exclusivă) sau în baza contractului de autor privind transmiterea drepturilor de autor neexclusive (licență neexclusivă):

• Licența exclusivă prevede transmiterea drepturilor de valorificare a operei într-un anumit mod și în limitele stabilite de contract unei singure persoane, care se investește cu dreptul de a permite sau de a interzice altor persoane valorificarea în mod analog a operei;
  
  
• Licența neexclusivă permite beneficiarului să valorifice opera în aceeași măsură cu o altă persoană, căreia i s-a acordat dreptul de valorificare a aceleiași opere, în același mod, fără dreptul de a permite sau de a interzice altor persoane valorificarea sub orice formă și în orice mod a acestei opere.

Dacă în contractul de autor nu este indicat termenul lui de valabilitate, se consideră că acesta a fost încheiat pe un termen de 3 ani de la data încheierii — pentru contractele de valorificare a operelor fără modificări și pe un termen de 5 ani — pentru contractele de valorificare a operelor prelucrate sau traduse.